Despre Linux

  • Facebook
  • Twitter
  • LinkedIn
  • Acasă
  • Linux
    • Comenzi Linux
    • Tutoriale
  • Kubernetes
  • RHCSA
    • Exerciții RHCSA
    • SELinux
    • Permisiuni
  • General
    • Open source
  • Contact

De ce nu este necesară defragmentarea hard disk-ului în Linux

8 iunie 2016 By Bobses Lasă un comentariu

Dacă sunteţi utilizatori Linux, probabil aţi auzit că nu este necesară defragmentarea sistemelor de fişiere Linux. De asemenea, aţi remarcat că nicio distribuţie Linux nu vine cu utilitare de defragmentare instalate.

Vă amintiţi de vremurile când rulaţi Windows? Cât de des executaţi defragmentarea? Orice novice ştie că în Windows, ca să-ţi faci calculatorul "să meargă" mai repede, trebuie să defragmentezi hard disk-ul. De ce, asta e altă problemă şi puţin ştiu cauza!

În rândurile de mai jos voi explica de ce se fragmentează fişierele în Windows şi când trebuie un utilizator Linux să-şi pună problema defragmentării.

Ce reprezintă fragmentarea fişierelor

Un hard disk conţine un anumit număr de sectoare, fiecare având stocată o anumită cantitate de date. Fişierele, mai ales cele de dimensiuni mari, sunt stocate pe un anumit număr de sectoare diferite. Să presupunem că aveţi un anumit număr de fişiere în sistem. Fiecare fişier este stocat într-un "mănunchi" (cluster) de sectoare alăturate. Ulterior, veţi actualiza unul din aceste fişiere, având ca rezultat creşterea dimensiunii acestuia. Sistemul de fişiere va încerca să stocheze noua cantitate de date chiar lângă fişierul iniţial. Dacă, din păcate, nu există spaţiu continuu suficient, fişierul va fi împărţit în mai multe bucăţi şi va fi stocat în primele locuri libere găsite pe hard disk. Când hard disk-ul va vrea să citească acest fişier, capurile sale vor sări între diferite locaţii fizice de pe disc, în încercarea de a citi fiecare sector care conţine fişierul, acest lucru încetinind întregul sistem.

Defragmentarea este un proces complex, care mută bit cu bit din fişier, astfel încât să reducă fragmentarea acestuia, stocându-l într-o porţiune continuă şi neîntreruptă a discului.

Fişier fragmentat şi nefragmentat

Cum funcţionează sistemul de fişiere din Windows

FAT, vechiul sistem de fişiere din Windows 98 şi Windows Me şi încă întâlnit pe memoriile USB din zilele noastre, nici măcar nu încearcă să aranjeze fişierele în mod inteligent. Când un fişier este salvat, sistemul de fişiere FAT îl aranjează pe spaţiile libere cât mai aproape de începutul hard disk-ului. Când un al doilea fişier este salvat, este aşezat chiar lângă primul fişier - şi aşa mai departe. Când fişier iniţial creşte în dimensiune, va devei întotdeauna fragmentat, deoarece nu există spaţiu liber lângă el.

NTFS, mai noul sistem de fişiere de la Microsoft, întâlnit de la Windows XP încoace, încearcă să fie un pic mai isteț: alocă o zonă tampon de spaţiu liber lângă fişierul salvat iniţial, dar când acesta creşte prea mult în dimensiune, intervine, din nou, fragmentarea.

Din cauza modului în care funcţionează aceste sisteme de fişiere, defragmentarea este obligatorie pentru menţinerea performanţei sistemului. În ultimele versiuni de Windows, Microsoft a atenuat impactul cu utilizatorul, procesul de defragmentare executându-se în background.

Cum funcţionează sistemul de fişiere din Linux

Ext2, ext3 şi ext4, cele mai folosite sisteme de fişiere din Linux la ora actuală (ext4 este cel mai întâlnit în prezent) distribuie fişierele pe hard disk într-un mod mult mai inteligent. În loc să aşeze fişierele unul lângă altul pe disc, sistemul de fişiere Linux împrăştie fişierele pe întreaga suprafaţă a hard disk-ului, lăsând, între ele, o cantitate mare de spaţiu liber. Când un fişier este editat şi creşte în dimensiune, dispune, în mod normal, de o mulţime de spaţiu liber împrejur unde să se extindă. Dacă, totuşi, apare fragmentarea, sistemul de fişiere va încerca să mute fişierele dintr-o parte în alta pe hard disk (pentru reducerea fragmentării), punând, pe cât posibil, fiecare fişier într-un spaţiu continuu, în aşa fel încât nu este necesar un utilitar de defragmentare.

Din cauza acestui mod inteligent în care lucrează sistemul de fişiere din Linux, nu veţi vedea fragmentarea decât atunci când hard disk-ul se umple, nemaiexistând posibilitatea mutării fişierelor pe disc. Abia când hard disk-ul este mai mult de 90-95% plin se simte fragmentarea în Linux. Dacă veţi ajunge în această situaţie, înseamnă că aveţi nevoie de un hard disk nou.

Dacă, totuşi, vreţi să defragmentaţi în Linux un astfel de hard disk, cea mai uşoară metodă este mutarea întregului conţinut pe o altă partiţie (sau pe un HDD extern), ştergerea conţinutului discului iniţial, apoi copierea fişierelor pe partiţia respectivă: sistemul de fişiere din Linux le va aloca spaţiul în mod inteligent, astfel încât acestea să nu fie fragmentate.

Pentru a vedea gradul de fragmentare a unei partiţii în Linux, folosiţi comanda fsck:

sudo fsck -t ext4 /dev/sda6

În output ne vom uita după “non-contiguous inodes”.

Partajează asta:

  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
  • Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)

Similare

Din categoria: Linux Etichete: linux, tehnologie, Windows

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Copyright © 2023 · Bobses

Administrează consimțămintele pentru cookie-uri
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul sunt strict necesare în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice. The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul sunt necesare pentru a crea profiluri de utilizator pentru a trimite publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Administrează opțiunile Administrează serviciile Administrează vânzătorii Citește mai multe despre aceste scopuri
Vizualizează preferințele
{title} {title} {title}